Uneori, între aceste poveşti se nasc legături care nu ţin cont de bariere precum spaţiu şi timp. Astfel, privirile celor doi copii care trag cu ochiul de după o cortină se întâlnesc cu cele ale rebelilor sirieni, care nu urmăresc însă cu curiozitate un lider nou ales, ci cu un amestec de resemnare şi speranţă mişcările camarazilor dornici să îi salveze de sub tirul lunetiştilor. Sunt patru suflete care, prin cele două imagini, par a spune împreună o poveste a copilăriei şi maturităţii, a inocenţei şi suferinţei, o poveste a destinului uman.