Prima femeie premier a Marii Britanii a preluat puterea într-un moment în care statul era considerat a fi neguvernabil, puterea sindicatelor blocând orice încercare de reformă. Avea să le înfrunte printr-o serie de măsuri extrem de nepopulare şi să le reducă considerabil influenţa. Închiderea minelor de cărbuni, greva de un an a minerilor şi impactul social şi economic negativ al deciziilor ei asupra comunităţilor locale au contribuit la o imaginea controversată pe plan intern. Astfel, nu puţini au fost cei care s-au bucurat la aflarea veştii morţii fostului premier. În acelaşi timp, politicile sale economice şi sociale, care, alături de convingerile sale politice aveau să fie grupate ca doctrină sub numele de ‘thatcherism’, au avut o contribuţie extrem de importantă la bunăstarea economică şi influenţa politică a Marii Britanii.

Fermitatea de care a dat dovadă pe plan intern avea să fie prezentă şi în relaţiile internaţionale, Marea Britanie răspunzând prompt în momentul invaziei Insulelor Falkland de către Argentina. Războiul, care a durat aproape două luni, se va incheia cu capitularea armatei argentiniene şi victoria conservatorilor în alegeri. Însă politica sa externă nu se poate reduce la acest conflict, contribuţia lui Margaret Thatcher la colapsul Uniunii Sovietice şi la deschiderea Chinei fiind o dovadă a calităţilor sale diplomatice. Cu toate acestea, nici aici opţiunile sale nu au fost întotdeauna lipsite de controverse, euroscepticismul ei contribuind la demisia din fruntea Partidului Conservator şi la părăsirea primei scene politice.

La final, nimeni nu poate nega impactul pe care guvernarea de 11 ani a ‘Doamnei de fier’ şi întreaga ei cariera politică le-au avut asupra Marii Britanii si lumii în care trăim. -- Gabriel Panţiru