Guvernul Nigerian nu recunoaşte legitimitatea acestei aşezări şi nu asigură niciun serviciu public. Nu există apă curentă, curent electric, canalizare, şcoli sau spitale de stat. Ca urmare, Makoko şi-a constituit un sistem paralel pentru a supravieţui şi a se administra. Cinci lideri locali, Baale, ajutaţi de vigilante (poliţişti voluntari din rândul locuitorilor) iau decizii locale şi asigură securitatea. Există câteva şcoli şi clinici de sănătate private, vraci tradiţionali, restaurante, coafor, frizerie, biserici, grădiniţe, studiouri foto, croitorii, ateliere de reparaţii electronice. În mod ironic, apa potabilă este cea mai mare lipsă a acestei aşezari pe apă – ea este extrasă prin foraj şi vândută la bidon pentru nevoile casnice. Păienjenişul de canale este plin de gunoaie menajere şi deşeuri umane. Peştele nu mai este destul nici pentru consumul propriu. Azi, tarabele sau bărcile negustorilor din Makoko sunt pline cu macrou congelat importat din Olanda, pe care oamenii îl afumă apoi pentru a rezista căldurii.

Lipsa canalizărilor şi a apei potabile pune în pericol sănătatea populaţiei. Dar toate aceastea par un fleac pentru localnici, în comparaţie cu spaima de a fi evacuaţi peste noapte de guvern. Apa de sub ei valorează miliarde. Makoko se află într-o zona de mare interes imobiliar a Lagosului; ar putea fi umplută cu nisip, transformată în uscat şi vândută bogaţilor. Aşa s-a creat Banana Island, situată în partea opusă a lagunei, la doar un km de Makoko, unde pescarii susţin că aveau cele mai bune capturi de peşte. Acum doar cei mai bogaţi nigerieni îşi permit un apartament în această zonă nouă a oraşului. Conform Forbes, un apartament cu 3 camere costă 2 milioane de dolari, iar un teren pentru casă între 4- 6 milioane de dolari.

După scenarii similare in 2005, 2010 şi ultima dată în 2012, într-o încercare de evacuare şi curăţare a Makoko-ului, trupe de poliţie înarmate ca la război au somat întreaga populaţie să părăsească zona în 72 de ore. O bună parte a caselor au fost distruse şi apoi incendiate, iar mii de oameni au rămas fără adăpost. Mulţi dintre ei continuă azi să trăiască acolo unde, până în prezent, barca a rămas patul şi acoperişul lor. Localnicii au reacţionat, încercând să oprească demolările. Unul dintre lideri a fost împuşcat mortal şi alte persoane au fost rănite. Determinarea locuitorilor de a rezista în faţa poliţiei armate şi presiunea ONG-urilor a facut autorităţile să pună capăt pe moment demolărilor.

Nu este sigur care va fi viitorul Makoko-ului. Există diferite iniţiative de regenerare a zonei. Oameni de afaceri influenţi vor să transforme zona într-un Dubai, printr-un proiect grandions, Eko-Atlantic. NLE, un grup de arhitecţi nigerieni, a proiectat şi executat un prototip de şcoală ce ar putea servi ca model întregii zone. Proiectul a impresionat pe plan internaţional, printre multe altele fiind nominalizat la un premiu de către London Design Museum. Autorităţile au rămas reci, repetând acelaşi lucru: o construcţie ilegală, fără permisiunea de a funcţiona ca şcoală nu este bună decât de demolat.

Petruţ Călinescu este un fotograf român independent, reprezentat de agenţia Panos Pictures. Fotografiile sale pot fi văzute aici: www.petrut-calinescu.com

Această deplasare a fost realizată cu sprijinul Federaţiei Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Dezvoltare (FOND) prin proiectul “World-wise Europe: A more coherent Europe for a fairer World”, finanţat de Comisia Europeană.