Măsurile luate abuziv în perioada 1945-1948, după instaurarea guvernului Petru Groza, precum monopolul partidului unic, abolirea monarhiei, transformarea în republică populară, desfiinţarea proprietăţii private şi a pieţei libere prin naţionalizare, exproprierea şi reforma agrară, modificarea legii învăţământului, a legii cultelor şi a Codului penal, au dus la apariţia unei largi opoziţii în rândul populaţiei.
Conform istoricilor, în România au existat circa 150.000 de deţinuţi politic, nu au fost cazuri izolate. „Detenţia nu era o excepţie, ci o regulă pentru cei care gândeau şi acţionau altfel decât le cerea puterea, explică istoricul Alin Mureşan (în prefaţa „Supravieţuitorii”)
Datele istorice arată că peste patru mii de femei au fost condamnate din motive politice în Românai comunistă, în mare parte pentru vina de a fi fost soţii, mame sau surori ale deţinuţilor politici. Câteva sute de minori au fost închişi în primii ani ai regimului pentru a-şi executa pedepsele la Târgşor (A. Mureşan).
„Şi mai dificil este să ignorăm ororile petrecute în închisoarea Piteşti, unde studenţii au fost obligaţi de Securitate să se tortureze reciproc până la distrugerea fizică şi morală”, explică istoricul Alin Mureşan (în prefaţa „Supravieţuitorii”).
La 50 de ani de la eliberarea, printr-un decret, a deţinuţilor politic, efectuată în 1964, foştii deţinuţi rememorează lupta împotriva regimului comunist şi împotriva „distrugerii sufletului” (pr. Matei Boilă).
Argumentul autorilor:
“Aceste interviuri conţin răspunsuri la multe dintre frământările noastre. În primul rând, de-acum ştim, avem certitudinea că există în România valori, modele şi idealuri pe care, poate, le-am uitat. Am vrea să le redescoperim împreună. Apoi, întâlnirile cu aceşti oameni ne dau încredere că în fiecare dintre noi există forţa de a acţiona potrivit conştiinţei, de a rezista, de a crede, de a respecta un ideal, de a lupta, de a spune NU.
Dar toate răspunsurile nasc alte întrebări. Ce mai înseamnă conştiinţa pentru noi, astăzi? Câte dintre deciziile noastre ţin cont de această înţelegere profundă a propriei existenţe? Ne dorim ca, în timp ce trăiţi aceste interviuri, în timp ce îi priviţi în ochi pe aceşti oameni reali, să vă răspundeţi, fiecare, pagină de pagină:"Eu ce-aş fi făcut? Aş fi rezistat?" (Argument – Anca Ştef, Raul Ştef).
Volumul „Supravieţuitorii” va fi lansat în 22 noiembrie, ora 13.30, la târgul de carte Gaudeamus.
Aceasta fotografie face parte din galeria: "Supravieţuitorii" (26 fotografii în total). Click aici pentru a le vedea pe toate-
Felix Kurt Schlattner, 78 de ani, Sibiu. Condamnat pentru nedenunţare, condamnat la şase ani, închis din 1958 până în 1964, în închisorile Codlea, Gherla, Periprava-Grind, Galaţi, Văcăreşti. (Raul Ştef)
„Era un gen de exterminare la Periprava, pentru că, dacă pui nişte oameni să lucreze ca nişte sclavi şi-i hrăneşti în ultimul hal, ăsta este un drum spre exterminare.”
“Dacă cineva murea, era băgat în nişte maldăre de stuf şi dus undeva în cîmp, la Periprava, pus un ţăruş, cu un număr, peste care ţăruş, primăvara trecea primul tractor, lua tot, erai pierdut pentru totdeauna. Nu ştiu dacă au fost gropi comune, pentru că mureau pe rînd. Se făcea ca la animale, o gaură şi gata. Erau duşi în cîmp. O dată i-au şi spus unuia: Să te bucuri dacă primeşti un maldăr de stuf cînd te cureţi.“
“M-au bătut aşa încît trei zile Werner trebuia să îmi dea să mănînc, că nu puteam să ţin lingura, nu puteam să merg, că mi-au spart tălpile şi puteam să stau numai pe burtă. Te băteau cu o curea de ventilator de camion. De obicei, cînd te bat, îţi pun un cearşaf umed, că atunci nu îţi crapă pielea, dar atunci nu au avut.”
Ţi-a plăcut galeria? Share: