Măsurile luate abuziv în perioada 1945-1948, după instaurarea guvernului Petru Groza, precum monopolul partidului unic, abolirea monarhiei, transformarea în republică populară, desfiinţarea proprietăţii private şi a pieţei libere prin naţionalizare, exproprierea şi reforma agrară, modificarea legii învăţământului, a legii cultelor şi a Codului penal, au dus la apariţia unei largi opoziţii în rândul populaţiei.
Conform istoricilor, în România au existat circa 150.000 de deţinuţi politic, nu au fost cazuri izolate. „Detenţia nu era o excepţie, ci o regulă pentru cei care gândeau şi acţionau altfel decât le cerea puterea, explică istoricul Alin Mureşan (în prefaţa „Supravieţuitorii”)
Datele istorice arată că peste patru mii de femei au fost condamnate din motive politice în Românai comunistă, în mare parte pentru vina de a fi fost soţii, mame sau surori ale deţinuţilor politici. Câteva sute de minori au fost închişi în primii ani ai regimului pentru a-şi executa pedepsele la Târgşor (A. Mureşan).
„Şi mai dificil este să ignorăm ororile petrecute în închisoarea Piteşti, unde studenţii au fost obligaţi de Securitate să se tortureze reciproc până la distrugerea fizică şi morală”, explică istoricul Alin Mureşan (în prefaţa „Supravieţuitorii”).
La 50 de ani de la eliberarea, printr-un decret, a deţinuţilor politic, efectuată în 1964, foştii deţinuţi rememorează lupta împotriva regimului comunist şi împotriva „distrugerii sufletului” (pr. Matei Boilă).
Argumentul autorilor:
“Aceste interviuri conţin răspunsuri la multe dintre frământările noastre. În primul rând, de-acum ştim, avem certitudinea că există în România valori, modele şi idealuri pe care, poate, le-am uitat. Am vrea să le redescoperim împreună. Apoi, întâlnirile cu aceşti oameni ne dau încredere că în fiecare dintre noi există forţa de a acţiona potrivit conştiinţei, de a rezista, de a crede, de a respecta un ideal, de a lupta, de a spune NU.
Dar toate răspunsurile nasc alte întrebări. Ce mai înseamnă conştiinţa pentru noi, astăzi? Câte dintre deciziile noastre ţin cont de această înţelegere profundă a propriei existenţe? Ne dorim ca, în timp ce trăiţi aceste interviuri, în timp ce îi priviţi în ochi pe aceşti oameni reali, să vă răspundeţi, fiecare, pagină de pagină:"Eu ce-aş fi făcut? Aş fi rezistat?" (Argument – Anca Ştef, Raul Ştef).
Volumul „Supravieţuitorii” va fi lansat în 22 noiembrie, ora 13.30, la târgul de carte Gaudeamus.
Aceasta fotografie face parte din galeria: "Supravieţuitorii" (26 fotografii în total). Click aici pentru a le vedea pe toate-
Pr.Matei Boilă, 88 de ani, Cluj-Napoca. Nepot al lui Iuliu Maniu, membru P.N.Ţ., a participat la greva studenţilor din Cluj, arestat în 1947, pentru câteva săptămâni, apoi a stat ascuns timp de doi ani. Arestat pentru uneltire contra ordinii sociale, în 1952 şi în 1956. Eliebrat în 1964. A trecut prin Capul Midia, Jilava, Gherla, Galaţi, Botoşani, colonia de la Salcia. (Raul Ştef)
„Totalitarismul comunist avea această particularitate cumplită pentru noi – voia să fie şi stăpânul sufletelor noastre. (...) De aceea mă îngrozesc când văd că sunt oameni astăzi care spun:
Ei nu-şi dau seama de cumplita teroare din momentul acela şi că această teroare, care merge până la distrugerea sufletului – aşa cum a distrus sufletele atâtor oameni -, este legată organic de comunism.” „Există modele, nu trebuie decât să te uiţi la cei care s-au sacrificat şi au murit. Cum a fost Iuliu Maniu. Rar găseşti un om mai lucid şi care şi-a dat seama că va muri. Mi-a spus mie, personal: "Voi muri, dar ăsta este singurul lucru pe care-l pot face pentru ţara mea". Să fie un exemplu pentru ora libertăţii noastre. A murit într-un mod îngrozitor. Dar nu este un exemplu extraordinar? Nu ştiu dacă mai avem un astfel de exemplu în lume. Vezi că avem modele?”
Ţi-a plăcut galeria? Share: