Măsurile luate abuziv în perioada 1945-1948, după instaurarea guvernului Petru Groza, precum monopolul partidului unic, abolirea monarhiei, transformarea în republică populară, desfiinţarea proprietăţii private şi a pieţei libere prin naţionalizare, exproprierea şi reforma agrară, modificarea legii învăţământului, a legii cultelor şi a Codului penal, au dus la apariţia unei largi opoziţii în rândul populaţiei.
Conform istoricilor, în România au existat circa 150.000 de deţinuţi politic, nu au fost cazuri izolate. „Detenţia nu era o excepţie, ci o regulă pentru cei care gândeau şi acţionau altfel decât le cerea puterea, explică istoricul Alin Mureşan (în prefaţa „Supravieţuitorii”)
Datele istorice arată că peste patru mii de femei au fost condamnate din motive politice în Românai comunistă, în mare parte pentru vina de a fi fost soţii, mame sau surori ale deţinuţilor politici. Câteva sute de minori au fost închişi în primii ani ai regimului pentru a-şi executa pedepsele la Târgşor (A. Mureşan).
„Şi mai dificil este să ignorăm ororile petrecute în închisoarea Piteşti, unde studenţii au fost obligaţi de Securitate să se tortureze reciproc până la distrugerea fizică şi morală”, explică istoricul Alin Mureşan (în prefaţa „Supravieţuitorii”).
La 50 de ani de la eliberarea, printr-un decret, a deţinuţilor politic, efectuată în 1964, foştii deţinuţi rememorează lupta împotriva regimului comunist şi împotriva „distrugerii sufletului” (pr. Matei Boilă).
Argumentul autorilor:
“Aceste interviuri conţin răspunsuri la multe dintre frământările noastre. În primul rând, de-acum ştim, avem certitudinea că există în România valori, modele şi idealuri pe care, poate, le-am uitat. Am vrea să le redescoperim împreună. Apoi, întâlnirile cu aceşti oameni ne dau încredere că în fiecare dintre noi există forţa de a acţiona potrivit conştiinţei, de a rezista, de a crede, de a respecta un ideal, de a lupta, de a spune NU.
Dar toate răspunsurile nasc alte întrebări. Ce mai înseamnă conştiinţa pentru noi, astăzi? Câte dintre deciziile noastre ţin cont de această înţelegere profundă a propriei existenţe? Ne dorim ca, în timp ce trăiţi aceste interviuri, în timp ce îi priviţi în ochi pe aceşti oameni reali, să vă răspundeţi, fiecare, pagină de pagină:"Eu ce-aş fi făcut? Aş fi rezistat?" (Argument – Anca Ştef, Raul Ştef).
Volumul „Supravieţuitorii” va fi lansat în 22 noiembrie, ora 13.30, la târgul de carte Gaudeamus.
Aceasta fotografie face parte din galeria: "Supravieţuitorii" (26 fotografii în total). Click aici pentru a le vedea pe toate-
Ioan Roşca, 83 de ani, Mândra de Făgăraş. Arestat în 1951, pe când era elev în clasa a XII-a la Liceul Radu Negru din Făgăraş, pentru legături cu luptătorii anticomunişti din munţii Făgăraş. Arestat, dus la Securitatea din Sibiu, condamnat pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale, la opt ani. A fost eliberat doar în 1963. A trecut prin închisorile Sibiu, Jilava, Gherla, Aiud, Periprava, Grindu, Noua Culme. (Raul Ştef)
“La Gherla, era morga, o baracă, cu nisip pe jos; care murea, îi trîntea acolo, în pielea goală, umblau şobolanii peste ei. Pînă nu ne-au pus obloanele, vedeam cimitirul vizavi de puşcărie, vedeam cum îi lua pe morţi, cei de drept comun, şi îi ducea pe pătură. Şi săpau groapa şi de multe ori era apă, şi îl aruncau pe mort, şi ei fugeau, că îi stropea apa. În pielea goală, fără coşciug, fără nimic. Asta era tot.”
“La stuf, într-o dimineaţă, ne-a încolonat pe toţi să ne ducă să vedem că unul a vrut să evadeze şi l-au împuşcat. Ne ducea în fiecare dimineaţă, l-au ţinut cîteva zile, ca să îl vedem noi, cu şobolanii peste el, îi mîncaseră ochi, nas, acolo l-au ţinut.”
„Ne rugam. Nu mai dădeam doi bani pe viaţă. Mă gândeam doar la mama şi la tata. Exista perspectiva asta, că n-o să mai fii liber niciodată, c-o să te întorci înapoi. Şi acum visez noaptea. Visez toaca de la Gherla, că te scula dimineaţa, şi acum sar din pat sau visez că mă arestează din nou, şi zic că n-am făcut nimic, de ce m-au arestat?”
Ţi-a plăcut galeria? Share: