26
  • Ioan Roşca, 83 de ani, Mândra de Făgăraş. Arestat în 1951, pe când era elev în clasa a XII-a la Liceul Radu Negru din Făgăraş, pentru legături cu luptătorii anticomunişti din munţii Făgăraş. Arestat, dus la Securitatea din Sibiu, condamnat pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale, la opt ani. A fost eliberat doar în 1963. A trecut prin închisorile Sibiu, Jilava, Gherla, Aiud, Periprava, Grindu, Noua Culme. (Raul Ştef)
 <p>
“La Gherla, era morga, o baracă, cu nisip pe jos; care murea, îi trîntea acolo, în pielea goală, umblau şobolanii peste ei. Pînă nu ne-au pus obloanele, vedeam cimitirul vizavi de puşcărie, vedeam cum îi lua pe morţi, cei de drept comun, şi îi ducea pe pătură. Şi săpau groapa şi de multe ori era apă, şi îl aruncau pe mort, şi ei fugeau, că îi stropea apa. În pielea goală, fără coşciug, fără nimic. Asta era tot.”
 </p><p>
“La stuf, într-o dimineaţă, ne-a încolonat pe toţi să ne ducă să vedem că unul a vrut să evadeze şi l-au împuşcat. Ne ducea în fiecare dimineaţă, l-au ţinut cîteva zile, ca să îl vedem noi, cu şobolanii peste el, îi mîncaseră ochi, nas, acolo l-au ţinut.”
 </p><p>
„Ne rugam. Nu mai dădeam doi bani pe viaţă. Mă gândeam doar la mama şi la tata. Exista perspectiva asta, că n-o să mai fii liber niciodată, c-o să te întorci înapoi. Şi acum visez noaptea. Visez toaca de la Gherla, că te scula dimineaţa, şi acum sar din pat sau visez că mă arestează din nou, şi zic că n-am făcut nimic, de ce m-au arestat?”
 </p>
    14

    Ioan Roşca, 83 de ani, Mândra de Făgăraş. Arestat în 1951, pe când era elev în clasa a XII-a la Liceul Radu Negru din Făgăraş, pentru legături cu luptătorii anticomunişti din munţii Făgăraş. Arestat, dus la Securitatea din Sibiu, condamnat pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale, la opt ani. A fost eliberat doar în 1963. A trecut prin închisorile Sibiu, Jilava, Gherla, Aiud, Periprava, Grindu, Noua Culme. (Raul Ştef)

    “La Gherla, era morga, o baracă, cu nisip pe jos; care murea, îi trîntea acolo, în pielea goală, umblau şobolanii peste ei. Pînă nu ne-au pus obloanele, vedeam cimitirul vizavi de puşcărie, vedeam cum îi lua pe morţi, cei de drept comun, şi îi ducea pe pătură. Şi săpau groapa şi de multe ori era apă, şi îl aruncau pe mort, şi ei fugeau, că îi stropea apa. În pielea goală, fără coşciug, fără nimic. Asta era tot.”

    “La stuf, într-o dimineaţă, ne-a încolonat pe toţi să ne ducă să vedem că unul a vrut să evadeze şi l-au împuşcat. Ne ducea în fiecare dimineaţă, l-au ţinut cîteva zile, ca să îl vedem noi, cu şobolanii peste el, îi mîncaseră ochi, nas, acolo l-au ţinut.”

    „Ne rugam. Nu mai dădeam doi bani pe viaţă. Mă gândeam doar la mama şi la tata. Exista perspectiva asta, că n-o să mai fii liber niciodată, c-o să te întorci înapoi. Şi acum visez noaptea. Visez toaca de la Gherla, că te scula dimineaţa, şi acum sar din pat sau visez că mă arestează din nou, şi zic că n-am făcut nimic, de ce m-au arestat?”