Măsurile luate abuziv în perioada 1945-1948, după instaurarea guvernului Petru Groza, precum monopolul partidului unic, abolirea monarhiei, transformarea în republică populară, desfiinţarea proprietăţii private şi a pieţei libere prin naţionalizare, exproprierea şi reforma agrară, modificarea legii învăţământului, a legii cultelor şi a Codului penal, au dus la apariţia unei largi opoziţii în rândul populaţiei.
Conform istoricilor, în România au existat circa 150.000 de deţinuţi politic, nu au fost cazuri izolate. „Detenţia nu era o excepţie, ci o regulă pentru cei care gândeau şi acţionau altfel decât le cerea puterea, explică istoricul Alin Mureşan (în prefaţa „Supravieţuitorii”)
Datele istorice arată că peste patru mii de femei au fost condamnate din motive politice în Românai comunistă, în mare parte pentru vina de a fi fost soţii, mame sau surori ale deţinuţilor politici. Câteva sute de minori au fost închişi în primii ani ai regimului pentru a-şi executa pedepsele la Târgşor (A. Mureşan).
„Şi mai dificil este să ignorăm ororile petrecute în închisoarea Piteşti, unde studenţii au fost obligaţi de Securitate să se tortureze reciproc până la distrugerea fizică şi morală”, explică istoricul Alin Mureşan (în prefaţa „Supravieţuitorii”).
La 50 de ani de la eliberarea, printr-un decret, a deţinuţilor politic, efectuată în 1964, foştii deţinuţi rememorează lupta împotriva regimului comunist şi împotriva „distrugerii sufletului” (pr. Matei Boilă).
Argumentul autorilor:
“Aceste interviuri conţin răspunsuri la multe dintre frământările noastre. În primul rând, de-acum ştim, avem certitudinea că există în România valori, modele şi idealuri pe care, poate, le-am uitat. Am vrea să le redescoperim împreună. Apoi, întâlnirile cu aceşti oameni ne dau încredere că în fiecare dintre noi există forţa de a acţiona potrivit conştiinţei, de a rezista, de a crede, de a respecta un ideal, de a lupta, de a spune NU.
Dar toate răspunsurile nasc alte întrebări. Ce mai înseamnă conştiinţa pentru noi, astăzi? Câte dintre deciziile noastre ţin cont de această înţelegere profundă a propriei existenţe? Ne dorim ca, în timp ce trăiţi aceste interviuri, în timp ce îi priviţi în ochi pe aceşti oameni reali, să vă răspundeţi, fiecare, pagină de pagină:"Eu ce-aş fi făcut? Aş fi rezistat?" (Argument – Anca Ştef, Raul Ştef).
Volumul „Supravieţuitorii” va fi lansat în 22 noiembrie, ora 13.30, la târgul de carte Gaudeamus.
Aceasta fotografie face parte din galeria: "Supravieţuitorii" (26 fotografii în total). Click aici pentru a le vedea pe toate-
Pr.Nicolae Bordaşiu, 90 de ani, Bucureşti. A înfiinţat Asociaţia Tineretului Ortodox Studenţesc (ATOS), în Bucureşti, în timp ce era student la Farmacie şi la Teologie, pentru a lupta împotriva comunismului. Timp de şapte ani (1948-1955), a stat ascuns în case din sate din Bihor, iar în 1955 a fost arestat de Securitatea Timişoara. A trecut prin arestul Securităţii Timişoara, prin închisorile Jilava, Oradea, Aiud. Eliberat în 1964. (Raul Ştef)
„Te-am adus aici ca să-ţi punem lanţurile. De ce?, am întrebat eu. Doar nu omorâsem pe nimeni. Eşti condamnat, nu ştii? La douăzeci de ani. Trebuie să ai lanţuri la picioare. Apoi mi-a spus să îmi aleg lanţurile.”
„Le-am spus că nu am ca armament decât Sfânta Scriptură.”
„Eu spun că a fost lungă perioada de suferinţă în închisoare, dar toate rugăciunile câte s-au unit ca un rug aprins, Dumnezeu le-a ascultat şi ne-a eliberat pe toţi la un moment dat.”
Ţi-a plăcut galeria? Share: